Strategia Walt Disney - Arta de a transforma visele în realitate

Cine a fost Walt Disney?

Walt Disney este cunoscut ca unul din cei mai remarcabili și de succes leaderi din secolul XX. Nu numai că a influențat modul în care procesăm informația, însă a schimbat și modul în care percepem realitatea. Secretul creativității sale nelimitate, a fost transformat de Robert Dilts și echipa sa într-un model care poate fi aplicat în orice proces organizațional sau de dezvoltăre personală. Modelul a devenit practic un program de coaching care se desfășoară pe parcursul mai multor sesiuni. Acum doar povestea pe scurt

Unul din principiile centrale când vorbim despre creativitatea modelată de la Walt Disney reiese din comentariile unuia din colegii lui: “...erau, de fapt, trei Walt Disney diferiti : visătorul, realistul și criticul. Niciodată nu știai care o să apară la următoarea ședință!”

Walt Disney avea capacitatea uimitoare de a se transpune, pe rând, în fiecare dintre cele trei poziții, conferindu-i o flexibilitate deosebită pentru că privea situația din puncte diferite de vedere.

Procesul creativ avea de suferit, dacă lipsea unul din cele trei personaje. Visătorul are nevoie de un realist care să-i transpună visele, ideile, viziunea în realitate. Tot realistul este cel care înlesnește comunicarea și colaborarea între visător și critic, iar criticul este cel care evaluează ideile visătorului transpuse în strategii de către realist.

În poziția visătorului, Disney era preponderent vizual – își construia mental imagini. Tot aici el se concentra pe “imaginea de ansamblu”, pe viziunea creativă.

Ca realist, Disney reușea să intre în pielea personajelor din imaginile construite ca visător folosind sistemul kinestezic (o persoană kinestezică simte din punct de vedere tactil lumea din jurul său) pentru a simți ceea ce simțeau personajele sale. Asociindu-se cu pozitiile perceptuale ale personajelor sale, Disney își cunostea foarte intim personajele și motivele actiunilor lor. Se pare că Disney avea această abilitate unică de a-și asuma a doua poziție - 'second position' -, care implica să vezi, să auzi și să simti un eveniment particular din poziția perceptuală a altcuiva, incluzând valorile, convingerile și emotiile sale.

El folosea de asemenea recadrarea “ca și cum”, adica acționa ca și când visele sale puteau deveni realitate și se concentra pe stabilirea strategiei de atingere a obiectivelor.

Poziția criticului reușea să o transpună în strategia sa prin separarea de problema (disociere), sistemul reprezentațional fiind aici cel vizual, el “vizualizând” problema detașat de ea.

Fiecare din cele trei etape - visător, realist, critic - colaborează unele cu altele, pentru a se integra într-un comportament comun, și congruent, care îi va permite visului să se transforme în realitate.

O strategie de geniu

Într-un fel, mediul ales de Walt Disney pentru a se exprima, filmul animat, caracterizează procesul fundamental al geniilor: capacitatea de a lua ceea ce exista doar în imaginație și de a-l transpune într-o existență fizică care influențează direct experiența celorlalți, într-un mod pozitiv. Precum Albert Einstein, care considera că, "imaginația este mai importantă decat cunoașterea," Disney și-a luat fanteziile foarte în serios, și credea că "animația poate explica orice poate concepe mintea umana."

De fapt procesul creativ al celor doua genii are ceva în comun. Einstein considera că stilul său de gândire era "vizual și motoric" și deseori folosea fantezii vizuale sau "construcții imaginare speciale" ca să își faca descoperirile iar Disney își descria procesul de creare a poveștilor lui în felul următor:

"povestitorul trebuie să vadă clar în mintea lui cum va fi așezată fiecare bucățică în poveste. Ar trebui să simtă fiecare expresie, fiecare reacție. Ar trebui să se îndeparteze suficient de mult de povestea lui ca să mai arunce inca o privire... ca să vadă dacă este vreun punct mort. Ca să vadă dacă personajele vor fi interesante și atractive audienței..."

Cine sunt cele trei “personaje”?

VISĂTORUL

În starea visătorului se dezvoltă idei noi: nu se pune problema dacă se poate realiza sau nu. În această fază NU exista limitări, blocaje, convingeri limitatoare, judecăți, prejudecăți, comentarii, critici, argumente. Aici se trăiesc idei, vise și se călătorește în imaginație, având scopuri pozitive și viziuni motivaționale. Visătorul este asociat complet în acest rol și își construieste imagini proiectate în viitor. Se pune doar intrebarea: „Ce?” Și se face brainstorming la greu, fie în ședințele de echipă sau doar tu cu tine însuți dacă e vorba de un proiect personal.

REALISTUL

Atenția se pune asupra a ceea ce se poate realiza cu adevărat ținând cont de resursele disponibile, context, constrângeri, riscuri etc. Realistul este asociat în această stare și cântărește fiecare idee adunată de visător. El simulează un prezent potrivit contextului și dezvoltă pentru fiecare idee un plan structurat, care face posibilă transformarea ideilor în realitate. În acest proces se bazează pe logică și se împart obiectivele în obiective mai mici. Tehnica se numește „chunking down” și deocamdată nu am găsit un echivalent bun în limba română, dar va puteți imagina o ciocolată pe care o rupeți în bucăți mai mici înainte de a o savura. La final, realistul verifică schița visătorului, imaginându-și cum va pune în practică ideile și acțiunile din prezent.

Într-o echipă vă puteți împărți de la început aceste roluri sau puteți face cu rândul, cu siguranță va fi cel puțin un realist în echipă și cel puțin unul în mintea ta.

CRITICUL

În această poziție, ultima, propunerea actuală este examinată din perspectiva poziției META, o poziție superioară deasupra primei și celei de-a doua poziții, numita și pozitia observatorului/martorului.În această poziție, criticul se disociază de sine însuși și de tot ceea ce se întâmplă iar intregul proiect este examinat cu un ochi critic. Se folosește mai ales canalul auditiv (Ad) prin care îți asculți vocea interioară critică, formulezi argumente, și te întrebi ce îmbunătățiri se pot face.

Criticul revizuiește povestea în memorie dintr-o poziție perceptuală care este mult mai îndepărtată decăt ceea ce și-a imaginat inițial și servește altui scop. În loc să fie creativă, funcția perspectivei meta este pur critică. Această etapă implică și experiențele din trecut, care în acest proces sunt reanalizate. Evaluarea lui Disney implică o ierarhie de criterii care sunt făcute strict din punctul de vedere al audienței. O audiență care este prea îndepărtată ca să știe cum se leagă toate bucățile poveștii între ele și prea distantă ca să fie prinsă în entuziasmul actului inițial de creație, deci va fi neimplicată emoțional.

Unul din elementele cheie ale geniului lui Disney era deci abilitatea sa de a explora ceva dintr-un număr de poziții perceptuale diferite. Disney "visătorul" functiona în mod special utilizand strategia constructiei de imagini. Disney și-a construit apoi fanteziile "reale" asociindu-se cu emoțiile personajelor și trezindu-le la viata. Criticul vine la o a doua privire asupra acestor creații, din punctul de vedere al unei audiențe critice și foarte exigente.

Ce putem învăța de la Disney?

În fiecare dintre noi exista un visător, un realist și un critic. Trecem prin aceste trei ipostaze de multe ori sau avem în familiile/echipele noastre oameni care sunt în aceste stari. Ceea ce se întâmplă des este că visătorul și criticul intră în conflict. De fapt, criticul de cele mai multe ori se întâmplă să-l critice pe visător, nu ideea sa. Walt Disney era atât de eficient pentru că nu se critica pe sine sau echipa sa. Ceea ce critica el era ideea sau planul.
Nu trebuie să confundăm oamenii cu ideile și comportamentele lor. Putem critica ideile și comportamentele lor într-un anumit context (în anumite conditii de timp, loc și situatie unele idei și comportamente nu sunt utile). Dar oamenii în sine sunt „OK" indiferent de context. Remarca de bază este că mereu exista puncte de vedere diferite și toate cele trei perspective sunt folositoare. Scopul este să lucreze împreună, nu separat și/sau în conflict, asa cum reușea Walt Disney.