Generația Z: acasă, la scoală, la job
Sunt un reprezentant de seamă al Generației X (spre finalul perioadei, aș putea spune chiar la granița între X si Y (milenialii), deci am caracteristici din ambele generații) cu două facultăți, două mastere, probabil urmează a treia facultate pentru că abia la 40 de ani mi-am descoperit vocația, ca mulți alți colegi de generație. Sunt un corporatist convins, crescut de la 22 de ani în organizații mai mult sau mai puțin toxice, cu toate lecțiile învățate și cu convingerea că atunci când ajungi să lucrezi într-o organizație cu sens (am scris mai demult despre asta aici), poți să te dezvolți și să crești frumos, împreună cu alți oameni, la fel de frumoși ca tine… Și da, acum lucrez într-o organizație sănătoasă, cu sens și cu oameni frumoși. Dar acum nu e vorba despre mine sau Generația X sau Y (despre Y am scris mai demult aici). Ca să glumesc puțin, o colegă de la birou, din Generația Z, ne numește amuzată ‘dinozauri’ și are mare dreptate. Suntem niste dinozauri drăguți și inofensivi aș adăuga eu și noi o iubim pentru sinceritatea ei 
... În fine, astăzi a venit rândul Generației Z.
De altfel am doi copii. Un Z si un Alpha, un David și o Mary. Și viața e uneori tare grea cu cele două generații în casă, dar rămâne la fel de frumoasă, haotică și aventuroasă precum o scufundare în … aici singurul cuvânt care îmi vine insistent în minte e, Maldive, nu știu de ce și cum, niciodată nu am fost atrasă de destinații lungi și exotice din simplul motiv că nu pot pune piciorul într-un avion, deși am făcut terapie ca să scap de fobie… probabil nu a fost suficient.
Îmi place să mă uit la copiii mei și să descopăr diferențe și asemănări între generații. Generația Z este termenul folosit pentru a descrie persoanele născute între anii 1990 și 2010. Deci cu cei născuți în prima jumătate suntem deja colegi la job (în departamentul nostru îmi ies la numărătoare circa 30%), iar ceilalți se pregătesc intensiv pentru examenul de capacitate sau bac. David, fiul meu, s-a născut in 2009, de aceea îl pot considera un reprezentant tipic al Generației Z, cu câteva influnțe/asemănări cu cei din Alpha și e bine că este așa, altfel ar fi un război continuu între el și sora lui din Generația Alpha iar vecinii de deasupra si de dedesubt ar fi nevoiți să se mute, eventually, la… țară.
O generație crescută cu smartphone-ul, internetul și social media. Datorită expunerii constante la informații și stimulente digitale, Generația Z preferă informații rapide și conținut ușor de consumat. Un clip de 1-2 minute de pe Tik Tok valorează cât o prelegere universitară de 2 ore, un curs de câteva zile pe udemy sau cât un articol lung cum prevăd că va fi acesta. Iar David nu face excepție. Doar că reprezentanta Generației X, adică eu, adică ‘maica șefă’ așa cum m-a salvat în telefonul său păzit cu 7 lacăte, inclusiv amprentă facială, îl forțează câteodată, de fapt, aproape zilnic, hai să fiu sinceră până la capăt chiar daca mi-o voi lua de la psihologi, îl forțează așadar zilnic să iasă cu capul și cu ochii și cu sufletul și cu totul din telefon și alte gadget-uri (laptop, tableta, căști) și îl pune să citească Cireșarii, să scrie conjugarea la toate modurile și timpurile a unui verb ales aleatoriu în ziua respectivă, sau să lucreze la matematică. Astăzi și Z și Alpha au avut de conjugat verbul “a socoti”. Și ne-a dat tuturor cu virgula forma de imperativ, persoana a II-a singular. Dacă verificați pe www.conjugare.ro o să vă dați seama de ce...
Cum comunică Generația Z? Simplu, prin imagini. Fotografiile și emoji-urile sunt folosite frecvent în comunicarea online a Generației Z. Platforme precum Instagram, Tik Tok și Snapchat, care se axează pe vizual, sunt preferatele lor în comparație cu platformele cu text predominant (gen blogul lui mami din care Generația Z nu ar citi decât titlurile articolelor și poate nici atât). Platformele sociale și aplicațiile sunt parte integrantă din viața lor și le folosesc pentru a împărtăși momente din viața lor, pentru a interacționa cu prietenii, pentru a-și monitoriza consumul de calorii, numărul de pași, ritmul cardiac dar și pentru a-și exprima creativitatea. Este o caracteristică dominantă mai ales a extroverților acestei generații care sunt deopotrivă consumatori și creatori de conținut digital. David, de exemplu, un introvert par excellence, a construit singur un site pe care însă nu l-a publicat și nu l-a arătat decât unui tovarăș de Minecraft și a creat zeci de secvente video pe care le împărtășește din când în când, la insistențele noastre, doar celor foarte apropiați, deși ultimul clip, odată postat, a strâns 30.000 de vizualizări pe youtube.
L-am întrebat consternată: "Și nu câștigi bani din asta?" "Nu, mami, pentru că nu are lungimea standard obligatorie, e prea scurt. Înțelegi?" …
Mă fac că înțeleg, deși în realitate nu înțeleg. Însă insist. "Atunci cum ar fi să construiești un video mai lung, păstrând tema ‘doomed’ din Moara lui Călifar? Sau altă temă, care vrei tu, merge si Popa Tanda, cred …"
(...)
Pauză. Consilierul vocațional din mine tace pentru că știe foarte bine că nu îl poate forța să își expună lumii creativitatea și sensibilitatea dacă nu se simte pregătit pentru acest pas. Și tot consilierul din mine care i-a descoprit câteva schițe de piese de teatru, câteva compuneri inedite de la cursul de scriere creativă cu Ioana Marinescu de astă vară și câteva frânturi de cod în nu știu ce limbaj de programare, se bucură, pentru că știe încotro îl poate îndruma: programare + 3D design + regie + teatru + film + animație și închidem bucla tot cu programare. Nu s-a inventat încă un cuvant pentru această meserie dar nici mult nu mai e până atunci. Plus că David are 14 ani și până ajunge în câmpul muncii mai are câțiva ani. Iar eu am timp să îmi fac toate temele și între timp nu-mi rămâne decât să îl îndrum, să îl susțin, să îl încurajez, să îl admir, să îl valorizez, să îl respect, să îl iubesc, să îi fiu… mama, mentor, fan.
Generația Z dispune de o creativitate extremă, prin care sondează alte lumi, alte perspective, fără să își conștientizeze pe deplin valoarea lor, care rămâne neasumată de ei înșiși și nebăgată în seamă de profesori, ca dovadă că David, deși desenează fără efort schițe în 3D are nota 9 la desen…
Și cum mai comunică Generația Z? Păi prin mesaje scurte sau aplicații de chat la care noi, reprezentanții generațiilor anterioare trebuie să ne adaptăm dacă vrem să avem un interlocutor când comunicăm cu copiii noștri. Până și bunicii lui David au fost nevoiți să învețe să utilizeze whattsup și se descurcă binișor inclusiv cu emoticoanele si GIF-urile, doar că uneori mai încurcă butoanele și în loc să îl sune doar pe David, sună tot grupul familiei
Am mai observat o deschidere de a discuta uneori cu părinții despre probleme dificile. Comunicarea deschisă poate include discuții despre probleme sociale, emoționale, salvarea planetei sau chiar despre provocări financiare. Iar pe măsură ce membrii Generației Z intră în adolescență și încep să-și dezvolte propriile identități, au nevoie tot mai mare de independență. Își doresc cât mai mult spațiu personal și autonomie în gestionarea propriei lor comunicări. De asemenea, cât mai multă independență financiară. Cum și în ce fel, este altă poveste.
Și acum întrebarea cheie: și cum îi motivăm? Cum îi motivăm să învețe și apoi să intre în câmpul muncii? Ce se întâmplă cu ei la școală și ulterior la job?
La școală, Generația Z apreciază materiile care au relevanță practică. Din acest motiv, profesorii ar putea să lege materiile școlare de situații reale și aplicații practice în viața de zi cu zi pentru a le arăta utilitatea cunoștințelor dobândite. Cu alte cuvinte, pentru a-i ajuta să găsească un sens în a învăța despre ceva. Ar putea de asemenea să integreze tehnologia în procesul de învățare, oferind materiale online, utilizând platforme educaționale digitale și oferind provocări interactive. Combinația învățare și digital funcționează ca bagheta magică a lui Harry Potter. Ar putea… dar… la vie e belle oricum.
Cât despre munca în echipă, Generația Z adoră să se întâlnească și să lucreze împreună la diverse proiecte. Doar să le oferim oportunități de a lucra în echipă, de a-și împărtăși ideile și de a rezolva probleme împreună. Să le oferim opțiuni și autonomie în alegerea modului în care doresc să abordeze anumite sarcini sau proiecte. De fapt, când zic să le oferim mă refer la profesori, nu știu de ce m-am autoinclus … Sistemul de educație ar putea să ofere un cadru care reflectă diversitatea și incluziunea (of, iarăși "ar putea"). Pentru că Generația Z apreciază valorile de egalitate și justiție socială, deci un mediu școlar care promovează aceste principii poate fi motivant pentru copii. Doar că, atunci când cei care copiază la teste și cei impertinenți și șmecheri sunt aplaudați și apreciați iar cei care nu fac asta sunt considerați fraieri, valorile de mai sus sunt înghițite de non-valori precum mediocritatea, subiectivismul și pupincurismul cu care ne întâlnim la tot pasul. Cred că se moștenesc la nivel de ADN, căci altfel nu îmi explic persistența lor de-a lungul atâtor generații.
Generația Z apreciază feedback-ul constant și constructiv. Au nevoie de evaluări periodice și obiective, dar și feedback care să le arate punctele forte și zonele în care se pot îmbunătăți. Când sunt subevaluați și neapreciați se întorc acasă triști și dezamăgiți, așa cum s-a întors David după ce și-a prezentat proiectul cu turbina eoliana la ora de fizică … Și David chiar e bun la fizică și construiște mereu câte ceva din doar câteva cabluri, șuruburi și plastice. Ca la Hornbach, # Mereu găsește câte ceva de făcut...
La locul de muncă, (și ne referim acum la generația Z care are în prezent între 20 - 33 ani) sunt motivați de un sens și un scop în ceea ce fac. Cuvântul cheie aici este sensul. Milenialii vor spune că și ei sunt motivați de sens și le dau dreptate. Doar că Generația Z se naște cu această nevoie, pe când milenialii o descoperă pe parcurs, în diverse contexte, experiențe de viață, programe de dezvoltare personală sau terapie.
Ei vor să știe că munca lor contribuie la ceva mai mare și că au un impact pozitiv asupra lumii sau asupra comunității. Companiile ar trebui să comunice clar misiunea și valorile lor și să evidențieze impactul pozitiv pe care îl au asupra comunității sau societății. Dar câte din organizații își construiesc strategia de comunicare internă în jurul acestor valori și principii? După cum vedeți, am trecut de la ar putea la ar trebui.
Apoi, Generația Z este foarte interesată de învățare continuă și dezvoltare personală prin care învață să relaționeze echilibrat, să primească și să ofere feedback, să comunice asertiv, să își gestioneze emoțiile, echipele, bugetele și proiectele transverse. Accesul la programe de formare, mentorat și oportunități de avansare sunt factori motivaționali puternici pentru aceștia iar companiile ar trebui să le ofere programe de formare și mentorat pentru a-i ajuta să-și dezvolte abilitățile și să avanseze în carieră. Cât mai rapid… Nu vă pot spune cât de rapid, dar un indiciu aș putea da: în unele cazuri vorbim de luni, nu de ani.
Ca și la școală, la job, feedback-ul constant și recunoașterea sunt importante pentru Generația Z. Mult mai importante decât pentru generațiile anterioare. De aceea este vital pentru companii să implementeze sisteme eficiente de feedback și să sărbătorească realizările angajaților pentru a le arăta că sunt apreciați. Ei își doresc o lume în care toți oamenii sunt tratați cu respect și au șanse egale, indiferent de originea lor etnică, gen, orientare sexuală sau alte caracteristici personale.
Și din nou, vorbim de diversitate etică și șanse egale… Și de un mediu de lucru care să reflecte această diversitate și în care toți oamenii se simt incluși, apreciați corect și respectați. De ce e importantă diversitatea? Pentru că ea contribuie la stimularea inovației și creativității. Și e un garant al unui mediu autentic și transparent. De altfel ei apreciază foarte mult organizațiile care sunt deschise la inovație, investesc în tehnologie, oferă un mediu de lucru digitalizat si flexibil, adaptat la noile condiții de pe piața muncii, în special la work from home și la work without frontiers, adică la job-ul pe care îl poți face de oriunde, chiar și dintr-o colibă de munte sau dintr-o țară îndepărtată, dacă ai semnal bun de net, desigur.
And last but not least, vorbim la locul de muncă de responsabilitate socială. Companiile care adoptă practici responsabile social și etic sunt mult mai atractive pentru Generația Z. Acești tineri sunt interesați de impactul social și mediul înconjurător, iar o cultură organizațională orientată către responsabilitatea socială le poate stârni interesul și hrăni loialitatea pe termen lung. De aceea, îi vedem adesea implicați în cauze sociale și preocupați de problemele globale precum schimbările climatice, drepturile omului și justiția socială. Și îi întâlnim mai ales în acele organizații care adoptă practici responsabile social și ecologic. Sunt atrași de branduri, lideri și colegi care sunt autentici și care comunică deschis și sincer pe toate nivelele.
Dar oare cum își construiesc cariera tinerii din Generația Z? Care sunt punctele lor slabe? Prin ce se deosebesc și se aseamană cu generațiie X, Y și Alpha? Ar fi interesant să explorăm în continuare, dar pentru că am depășit cu mult numarul de cuvinte recomandat pentru un articol de blog chiar și marca Generației X, mă opresc aici și revin cu răspunsuri la întrebări în articolul următor… So, pe curând
