Lectii de la oameni toxici...

Cândva, într-un trecut nu foarte îndepărtat am lucrat în medii organizaționale toxice. Acum, când mă uit înapoi, cu mândrie aș putea spune, realizez că am fost norocoasă, nu numai pentru că am supraviețuit, dar am și reușit să ies din acele medii iar lecțiile învățate m-au ajutat să “trec clasa” și să aleg să ajung să lucrez într-un mediu organizațional sănătos, care își valorizează angajații și gestionează potențialul din oameni. Totul se rezumă la alegeri. De la șosetele pe care le alegem dimineața când ne pregătim pentru o nouă zi până la starea emoțională în care mergem la culcare. 

În acel trecut, eram ca un magnet pentru astfel de oameni sau locuri toxice. Și mi-a luat ceva timp să găsesc motivele pentru care eram un astfel de magnet și, da, mi-a fost foarte greu să accept și să depășesc situația. De ce? Pentru că... EU. Nu era nimeni din exteriorul meu vinovat că ajunsesem în acele locuri și că mă întâlnisem cu acei oameni. Până la urmă, au fost cei mai buni învățători ai mei. Aveam niște lecții de învățat, niște bariere de trecut și niște frici de împăcat.

Deci ce am învățat...?

Cum recunoaștem oamenii toxici în organizații sau acasă?

Este important să înveți acest lucru, pentru că dacă vei cunoaște principalele trăsături ale unei persoane toxice, fie că este rudă, coleg, șef, vecin, conducător sau politician, îți va ascuți radarul, iar manipulările lor vor fi mai ușor de demascat. Și mai ales, puterea lor asupra ta se va disipa.

Oamenii toxici construiesc în jurul lor o ambianță neplăcută, tensionantă, care te pune în gardă. Pur și simplu este greu să petreci timp cu ei. Devii repede foarte obosit, deoarece îți consumă energia fără să-ți dai seama care e cauza.

Persoanele toxice manipulează întotdeauna oamenii și situațiile în avantajul lor. Ei sunt capabili să te convingă că te-ai născut pentru a le face pe plac sau mai rău, pentru a fi la picioarele lor. Te fac să crezi că ești responsabil pentru sentimentele și dispozițiile lor și că trebuie să fii mereu vinovat de ceva. Fraza lor favorită: „este numai vina ta”. Chiar dacă altcineva dă foc undeva, într-un loc îndepărtat al planetei, fii sigur că și tu ai partea ta de vină în ceea ce se întâmplă.

Apoi, încet, încet, începi să te simți vinovat pentru fiecare catastrofă naturală sau artificială, pentru că de fapt, nimic nu funcționează corect în această lume. Și totuși, chiar nimic?

Iar un efect secundar este că începi să te temi să greșești și să încerci lucruri noi, deoarece cea mai mică eroare este pusă sub lupa partenerului sau colegului tău care îți va vâna greșelile instantaneu, într-o manieră mai mult sau mai puțin agresivă sau va păstra un tracking file al greșelilor, pe undeva. Vei duce arta perfecționismului la cote maxime și te vei întreba mereu: “ What’s wrong with me ?”

Ce ai putea face?

Pune STOP sentimentului de vinovăție  sau fricii de a greși. Ușor de spus, mai greu de făcut. Încă lucrez la acest lucru, așa că voi detalia cu altă ocazie ce metode am găsit... O tehnică foarte simplă și pe care o recomand celor care se regăsesc în situația asta este Terapia prin metoda Hooponopono sau terapia iertării.

Poate te tot întrebi de ce colegul tău/colega ta, cu care împarți un loc în biroul închis sau deschis este foarte drăguț și amabil într-o zi, împărtășind cu tine chiar prea multe detalii din viața lui/ei personală, ținându-te, prin urmare, la curent cu numărul de dinți pe care fiul cel mai mare îi are acum în gură, lungimea poeziilor pe care cel mic este capabil să le recite din memoria pe termen scurt în fața unui public emoționat sau câte beri a băut soțul/soția seara trecută, singur/ă în balcon.

Apoi, dintr-o dată, a doua zi, vei petrece ceva timp în pauza de cafea dimineața, întrebându-te ce ai făcut de s-a supărat colegul tău/colega ta pe tine - același coleg/ă care îți împărtășea doar cu o zi secretele sale și era foarte drăgut/ă cu tine.

De multe ori nu există nimic evident care să explice schimbarea atitudinii – doar că în următoarea secundă te întrebi: „ce am făcut sau am spus greșit?” și începi să-ți ceri scuze într-un mod de-a dreptul stângaci (și fără motiv) sau să faci tot ce poți pentru a-l face pe colegul tău fericit și vorbăreț ... din nou. În timp ce ruminezi că ar putea fi mai bine de dragul sarcinilor tale zilnice să îți exersezi intens abilitățile de ascultare activă pentru a obține update-urile referitoare la planurile sale de vacanță și să îți dezvolți viziunea periferică în momentul când arunci un zâmbet diplomatic, dar forțat, zâmbet care ar trebui să spună adevărul „hei, nu mă interesează subiectul...”, dar în schimb îți încurajează colegul să continue conversația neobosită ... decât să-ți pierzi toată ziua găsind scuze pentru starea proastă de spirit a colegului tău/colegei tale.

De ce? Pentru că preferăm să mergem pe un drum mai sigur și mai ușor. A număra dinții copilului colegului tău este mai sigur decât a merge pe nisipuri mișcătoare în mijlocul pustiului emoțional. Ironia este că această dispoziție proastă a colegului tău se va întoarce la un moment dat împotriva ta. La sfârșitul zilei, el sau ea vă va întreba „care este problema cu tine? Ai fost într-o dispoziție proastă toată ziua. " 

Starea de spirit proastă este a ta nu a lui sau a ei, deoarece colegul tău/colega ta nu este niciodată gata să-și asume sentimentele. Deci ... îți dă cu generozitate din sentimentelem, stările, greșelile lui/ei ... Cuvântul psihologic pentru asta este „proiecție”. Și este atât de simplu să proiectezi asupra altcuiva emoțiile tale! Învățăm acest lucru încă din copilărie, când părinții sau ceilalți din jurul nostru se supărau, dar nu își asumau responsabilitatea pentru starea lor, acuzându-vă că sunteți supărați voi pe ei. Cum ar putea părinții să recunoască vreodată că se pot supăra? Până la urmă, ei nu sunt oameni ... sunt creaturi perfecte care nu au fost niciodată copii și nu au greșit niciodată ...

În acest model educațional, din păcate, ne gândim prea mult la noi înșine ... și îi simțim prea puțin pe ceilalți ... Ce ți-e și cu empatia asta! Oare de ce nu este în programa școlară?

În fine, în cel mai rău caz, îi crezi. Dar încă mai există speranță pentru tine, să te recuperezi. Nu este niciodată prea târziu în procesul de învățare, ceea ce face ca învățarea să fie unul dintre cele mai frumoase daruri din viața noastră.

Așadar, dacă descoperi că te justifici și te aperi toată ziua alergând într-un cerc,

Pune STOP pentru câteva minute și  trage linie între ceea ce este al tău și ceea ce este al lor. Nu uita că NU este vorba despre tine. Cu puțină imaginație poți chiar să te pui în pantofii celuilalt pentru a simți și a înțelege starea lui/ei -doar atât, pentru a înțelege - sau te poți transforma într-un observator neutru care vă privește în tăcere pe amândoi: proiectorul și proiectatul.

Amintește-ți, de asemenea, când întâlnești  persoane toxice: pe lângă imprevizibilitate, sunt dotate cu o doză ridicată de rigiditate. Flexibilitatea este pentru ei un semn de slăbiciune. Persoanele toxice sunt incapabile să accepte opinii sau credințe diferite, luptând întotdeauna pentru punctul lor de vedere până când situația devine jenantă. Sunt incapabile să se adapteze oamenilor sau contextelor și se așteaptă ca oamenii, locurile, chiar legile și regulile să se adapteze lor. Motto-ul lor: „Fă asta pentru că așa zic eu și știu mai bine.”

Vă sună familiar?

Dar oare cum e să lucrezi cu șefi toxici? Rareori am avut  „plăcerea” de a lucra cu șefi toxici, dar am prieteni apropiați care au suferit foarte mult din astfel de experiențe și am strâns câteva idei pentru a completa imaginea. În primul rând, te fac să te simți că le datorezi ceva. Ceva esențial. Ei au o modalitate complicată de a te folosi sau de a te răni, apoi susțin imediat că au făcut totul pentru binele tău. Pentru ca tu să înveți sau să devii mai puternic sau să ai mai mult succes.

Ceva adevăr există totuși în chestia asta. Pentru că după o astfel de experientă chiar devii mai puternic, mai înțelept și eventual data viitoare faci alte alegeri... :)

Adevărul este ... Tu nu datorezi nimănui nimic. Doar vieții tale eventual. Îți datorezi viața și propria moarte. Asta e tot. Am întâlnit această metaforă la școală într-o poezie și a devenit una dintre credințele mele constante în viață.

Șefii toxici sunt, de asemenea, talentați în utilizarea cuvântului non-toxic pe un ton toxic, cum ar fi „Ce ai făcut azi?” care poate ascunde acuzația „nu ai făcut nimic, nu-i așa?” Și adoră să te judece și să-ți amintească de erorile tale trecute, exagerând și generalizând acțiunile tale contextuale, folosind adverbe precum „tu întotdeauna...”, „tu niciodată...” etc

Ce (mai) poți face?

NU ACORDA ATENȚIE, sau ca să nu folosesc negația reformulez și zic, LASĂ AȘA, sau cum ar spune un prieten, LASĂ-L ÎN PLATA DOMNULUI. Poate este timpul pentru tine să înveți cum să pierzi o luptă. Măcar stima ta de sine va rămâne în cele din urmă intactă.

Câteva alte obiceiuri pe care șefii toxici le au și pe care poate le-ai observat deja până acum: nu au timp pentru tine, întrucât sunt mereu pe fugă, cu o găleată de nervi revărsată într-un mediu de lucru stresant și neplăcut. Și, din păcate, trist, dar adevărat, nu iau cu adevărat în serios evaluările anuale, chiar dacă cel mai folosit și discutat concept în managementul organizațional este ... managementul performanței.

Și dacă crezi că dramatizarea sau alte reprezentări teatrale se regăsesc doar pe podium, te înșeli. Atâta timp cât te simți dator să îl alegi pe el sau ea în locul altcuiva - persoanele toxice te vor pune deseori în această situație de a alege între ele și altceva sau altcineva- te afli în interiorul dramei, jucând rolul stupid al unuia dintre personajele principale.

În viața personală vei auzi mult prea des: „Dacă ți-ar păsa cu adevărat de mine, ți-ai ignora cursul de dezvoltare personală și ai petrece timp cu mine.”

La birou vei auzi: „ Dacă ți-ai dori cu adevărat să obții rezultate în jobul tău, ai fi continuat să lucrezi la asta atâta timp cât era necesar, adică în cele din urmă să îți petreci noaptea la birou. ”

Bun. Și atunci ce poți face în aceste situații nebunești? Un divorț neplănuit foarte mult în viața personală și un alt loc de muncă în viața profesională:). Nu, glumesc. Acestea sunt soluții prea extreme pentru situații la fel de extreme, pe care doar unii dintre noi avem ocazia să le experimentăm ca să trecem clasa cum spuneam la început.

De aceea, nu le recomand nimănui, cu excepția cazului în care este absolut necesar sau doar după ce ați epuizat toate celelalte opțiuni ...

CARE sunt...

„îndepărtează-te de oamenii care îți acoperă strălucirea, îți otrăvesc spiritul și îți aduc dramă. Anulați-vă abonamentul la problemele lor ”, zice foarte poetic Dr. Steve Maraboli

Ceea ce pentru mine înseamnă ...

Stai departe de oamenii/locurile toxice, limitează pe cât posibil timpul petrecut cu astfel de persoane. Pune GRANIȚE. Și nu te mai simți vinovat pentru asta sau pentru toate lucrurile care se întâmplă.

La urma urmei, sunt ca o otravă, deoarece nu fac nimic pentru a-ți îmbogăți viața și cariera, Atunci de ce să te simți vinovat că renunți la otravă?

Ce altceva?

Nu împărtăși secrete, deoarece orice spui unei persoane toxice se va întoarce împotriva ta și va fi distorsionat într-un mod negativ sau apocaliptic. Și evită să fii un umăr pe care persoana respectivă să plângă. Pentru că este inutil. Nimic din ce vei spune nu va înveseli o persoană toxică și nu îi va schimba starea - îi place să rămână o victimă. Este misiunea ei/lui în viață. Așa că salvează-ți energia pentru cei care o merită cu adevărat, sau care te fac să te simți mai bine, nu mai rău.

Ce mai poți face?

Nici să te gândești să schimbi o persoană toxică. Este imposibil. Eventual  spune-i clar ce aștepți și vezi dacă are întrebări sau obiecții cu privire la aceasta. Întreabă ce soluție ar sugera dacă ar fi în locul tău. Fii pozitiv/ă, dar realist/ă, conștientizează orice plângere pe care o fac, dar nu accepta să mergi pe drumul lui/ei. Menține contactul vizual normal pentru a arăta că nu ești intimidat.

Folosește un limbaj corporal ferm – ancorează-ți picioarele pe podea, un pic distanțat, stai drept și evită gesturile defensive, ținându-ți brațele relaxate pe părțile laterale. Dacă este posibil, părăsește cu tact scena de teatru sau invită alte persoane la aceste discuții. Acest lucru te ajută să deviezi energia negativă și îți poate oferi șansa de a te elibera fără a părea că respingi persoana toxică, deoarece în general acestea sunt foarte sensibile la respingere și ar putea reacționa agresiv. Sau dacă ești superiorul unui angajat toxic, care este prea valoros pentru companie (din punct de vedere al abilităților sale tehnice) pentru a scăpa de el sau ea, alocă bani din bugetul de formare și trimite-l la un program bun de terapie. Îi faci un bine și lui și ție.

Majoritatea persoanelor toxice au elemente ale tulburărilor de personalitate narcisistă, antisocială sau borderline, care ar putea fi tratate de profesioniștii din domeniul sănătății mintale.

Și, aproape uitatsem: fă acest mic exercițiu numit „verifică ecologia”. Ecologia în dezvoltarea personală este studiul consecințelor, care păstrează un echilibru al elementelor în orice sistem. Aceasta reflectă relația generală dintre o persoană și gândurile, comportamentele, valorile și credințele sale, precum și impactul pozitiv al deciziilor, comportamentelor și sentimentelor noastre asupra celorlalți. Ecologia este importantă în luarea în considerare a obiectivelor noastre pentru a ne asigura că impactul obținerii rezultatului este pozitiv pentru noi și cei din jurul nostru și că atingerea acestuia este în concordanță cu obiectivele noastre și cu codul de conduită dorit.

Prin urmare, efectuarea unui control ecologic presupune verificarea consecințelor acțiunilor și planurilor noastre actuale și viitoare asupra noastră și asupra celorlalți. Câteva întrebări utile pentru a face acest exercițiu sunt: Care sunt consecințele mai largi ale acțiunii mele? Ce voi pierde dacă fac această acțiune sau mă schimb? Ce voi câștiga dacă fac asta? Cum va afecta acțiunea mea pe alții? Oare ce fac este împotriva oricăreia dintre valorile lor? Cum vor reacționa? Conteaza asta? Merita?...

Vei fi surprins să descoperi că, de asemenea, ai fost cu mult timp în urmă sau încă ești și tu toxic/ă pentru oamenii din jurul tău sau pentru tine însuți.

Vestea bune este că, odată ce recunoști și accepți acest lucru, faci primul pas în vindecare și transformarea într-o persoană normală, echilibrată ...

So... înapoi la viață, înapoi la normalitate:)